Pasul 8 — Inducția electromagnetică

Pasul 8 din „Drumul către fizica nucleară” — ghidul de orientare pentru elevii de liceu. Nivel: clasa a XI-a.

De ce contează acest pas?

Fisiunea produce căldură, căldura produce abur, aburul învârte turbina… și apoi? Ultima verigă — cea care transformă rotația în curent electric — este inducția electromagnetică. Fără ea, energia nucleară ar rămâne doar un fierbător foarte scump. Tot ea alimentează și bobinele uriașe ale tokamakurilor și încălzește plasma de fuziune.

Fluxul magnetic și legea inducției

Fluxul magnetic Φ măsoară „câte linii de câmp” străbat o suprafață (Φ = B·S·cos α, unitate: weber). Marea descoperire a lui Faraday (1831): variația fluxului magnetic printr-un circuit induce în el o tensiune — e = −ΔΦ/Δt. Nu câmpul contează, ci schimbarea lui: un magnet care stă lângă bobină nu face nimic; unul care se mișcă aprinde becul. Semnul minus e legea lui Lenz: curentul indus se opune variației care l-a produs — natura „frânează” schimbarea.

Generatorul: rotație → electricitate

Rotiți o spiră într-un câmp magnetic: fluxul prin ea variază periodic, deci la capete apare o tensiune alternativă. Ați construit un generator — mașina care produce practic toată electricitatea lumii. Turbina (învârtită de abur, apă sau vânt) furnizează lucrul mecanic, inducția îl transformă în energie electrică. Într-o centrală nucleară, generatorul este identic cu cel dintr-o centrală pe cărbune; nuclear e doar „focul”.

Transformatorul: tensiunea „la comandă”

Două bobine pe același miez de fier: fluxul variabil produs de una induce tensiune în cealaltă, în raportul numerelor de spire. Așa se ridică tensiunea la sute de kV pentru transport (pierderi mici) și se coboară la 230 V pentru priză. Drumul energiei de la reactorul de la Cernavodă până la becul din camera voastră folosește de mai multe ori acest dispozitiv simplu și genial.

Puntea spre nuclear: bobinele fuziunii

În tokamak, inducția lucrează de două ori. Întâi, plasma însăși este „spira secundară” a unui transformator uriaș: variația fluxului printr-o bobină centrală induce în plasmă un curent de milioane de amperi, care o și încălzește (efect Joule). Apoi, câmpurile de menținere de 8–13 T cer curenți atât de mari încât bobinele trebuie să fie supraconductoare, răcite lângă zero absolut — o plasmă mai fierbinte decât Soarele, înconjurată de cel mai frig loc din instalație. Fizica de clasa a XI-a, dusă la extrem.

Verifică-te!

  1. Fluxul printr-o bobină cu 100 de spire scade uniform de la 0,5 Wb la 0 în 0,1 s. Ce tensiune se induce?
  2. De ce becul dinamului de bicicletă se stinge când vă opriți?
  3. Un transformator are 200 de spire în primar și 20 în secundar. Ce tensiune iese dacă intră 230 V?
  4. De ce se transportă energia electrică la tensiuni foarte înalte?
  5. Prin ce diferă partea „clasică” a unei centrale nucleare de a uneia pe gaz?
Răspunsuri (deschide după ce ai încercat!)

1) e = N·ΔΦ/Δt = 100 × 0,5/0,1 = 500 V. 2) Fără rotație nu mai variază fluxul → nu se mai induce tensiune. 3) 230 × 20/200 = 23 V. 4) La aceeași putere P = U·I, tensiune mare înseamnă curent mic → pierderile prin încălzirea firelor (R·I²) scad drastic. 5) Practic prin nimic — turbină, generator, transformatoare identice; diferă doar sursa de căldură care produce aburul.

⬅ Înapoi la „Drumul către fizica nucleară” · Pasul anterior: Câmpul magnetic; forța Lorentz · Pasul următor: Oscilații și unde; spectrul electromagnetic

Caută pe site


Categorii


Articole recente


Secțiuni


Contact

Pentru colaborări, întrebări sau materiale didactice: formularul de contact.


Drepturi de autor

© Liviu Niță. Articolele, graficele și materialele originale de pe acest site aparțin autorului. Pot fi folosite liber în scop didactic, cu menționarea sursei. Reproducerea integrală în publicații necesită acordul autorului.